Rase de prepelițe

Prepelița face parte din clasa păsărilor, ordinul galinaceelor, familia fasanide, subfamilia potârnichi. În familia fasanidelor, se includ aproximativ 200 de specii, printre care, în afară de prepelițe, mai cunoscute sunt curcile, fazanii, bibilicile și păunii.

Fasanidele sunt cu precădere păsări terestre, la care masculii prezintă un colorit intens și sunt dotați cu pene mari, decorative, iar femelele au un penaj camuflant, care să le protejeze de răpitori pe timpul clocitului. Există totuși în familia fasanidelor, unele specii la care masculii nu sunt atât de cocheți și nu adoptă un penaj care să-i scoată în evidență - iar cel mai bun exemplu în acest sens este chiar prepelița.

Justificarea acestui penaj este simplă: Masculii care nu se împăunează cu penaje viu colorate sunt monogami, pe când ceilalți caută pentru fiecare perioadă de împerechere noi partenere, așa că le trebuie un penaj mai de fițe, cu care să ia ochii fetelor.

Prepelița sălbatică (Coturnix coturnix) trăiește pe o arie foarte întinsă, care se întinde de la coasta europeană a Atlanticului până în Japonia și, spre deosebire de alte potârnichi, este o pasăre călătoare.

Din prepelița sălbatică au fost derivate în decursul timpului mai multe rase domestice, crescute atât în scop comercial, pentru ouă și carne, cât și în scop decorativ.

Principalele rase de prepeliță crescute în scop decorativ sunt:

• Prepelița pitică chinezească (Excalfactoria chinesis)
• Prepelița Bobwhite (Colinus virginianus rigwayi)
• Prepelița californiană (Coturnix californica)

Principalele rase de prepeliță crescute pentru carne și ouă sunt:

Japan Seattle

Rasa Japan Seattle a rezultat prin încrucișarea raselor de prepelițe americane și chineze de către un crescător japonez. Această rasă se caracterizează printr-o producție mare de ouă și o vitalitate deosebită.

Prepelița japoneză depășește cu ușurință la maturitate 250 g, produce în medie 300 de ouă pe an și mănâncă în această perioadă aproximativ 7,5 kg de furaje.

Sexul poate fi stabilit cu ușurință cam după a 20-a zi de viață, pentru că la această rasă există diferențe de colorit al penajului între sexe - femela are pe piept câteva pete închise la culoare, iar masculul are capul roșcat închis.

Texudo

Prepelița Texudo a apărut prin încrucișarea raselor Polar și Tibetan. Poate fi ușor recunoscută după penajul închis la culoare de pe spate, gât și aripi și alb pe piept și abdomen.

Prepelița Texudo poate ajunge la greutatea de 250 g în viu și produce anual aproximativ aceeași cantitate de ouă ca și prepelița japoneză. Dezavantajul acestei rase îl reprezintă faptul că recunoașterea sexului se face mult mai târziu decât la prepelița japoneză.

Prepelița Polar (Argintie)

Prepelița Polar (Argintie) este o specie de origine franțuzească, cu penajul alb. În urma împerecherii apar uneori și exemplare care prezintă pene cu pete de culoare neagră. Greutatea și producția de ouă sunt asemănătoare celorlalte rase, însă penajul este identic la ambele sexe, ceea ce face ca determinarea sexului să fie posibilă abia la maturitate, când cloaca este pe deplin dezvoltată.

Prepelița tibetană

Prepelița tibetană este caracterizată prin penajul de culoare închisă, atât la masculi cât și la femelă, care face ca determinarea sexului să se facă doar când prepelițele ajung la maturitate.

Greutatea și producția de ouă sunt similare celorlalte rase.